CINE SUNT EU?

La Inceput a fost DUMNEZEU. Si DUMNEZEU era TOTUL. Apoi , pe rand , a creat LUMINA..... CERUL si PAMANTUL.... ZIUA si NOAPTEA ..... SOARELE si LUNA ..... VIETUITOARELE PAMANTULUI......
Si.... in a sasea zi m-a creat pe mine, OMUL.....
TATAL meu, DUMNEZEU, mi-a oferit in dar o SCANTEIE DIVINA din MARETIA SPIRITULUI SAU, a suflat peste mine SUFLARE DE VIATA, mi-a dat drumul pe pamant si mi-a spus:

- Esti COPILUI MEU, te-am creat dupa chipul si asemanarea MEA. SCANTEIA DIVINA sta marturie ca vii de la mine. Numele tau este OM. Du-te in lume si poarta mesajul MEU de pace. Iubeste asa cum TE iubesc EU pe tine pentru a te face demn de NUMELE MEU. Spune-le tuturor ca Eu sunt TATAL tau. Sa nu uiti niciodata acest ADEVAR!

Si eu am plecat in LUME. La inceput am iubit toata CREATIA TATALUI asa cum a fost sadita in mine invatatura. Mai tarziu am invatat ca unde este multa IUBIRE esta si multa URA. Asa am descoperit dualitatea. Am exersat apoi tristetea, plansul, viclenia si razboiul. Usor, usor, am uitat sa ma bucur si sa zambesc. Cu timpul nu am mai simtit binecuvantarea blandului meu TATA si nici soaptele lui dojenitoare. Am descoperit ca sunt singur in VIATA. Nimeni si nimic nu mai putea restabili legatura mea cu EL.

Din cand in cand ridicam ochii spre cer unde stiam ca sta EL, CREATORUL meu. Cu suflet greu scrutam cerul cautandu-i chipul bland de PARINTE. Nu l-am mai vazut. M-am simtit trist si parasit. Apoi am uitat sa iubesc. Eram pierdut intr-un haos demonic, lipsit de orice speranta.

Pana intr-o zi cand....TATAL meu vazandu-mi disperarea a inteles ca am nevoie de ajutor. Caci asa e EL: iubitor, bun si intelegator. Stia ca orice copil mai greseste ratacind chiar drumul. Mi-a intins convingator si ferm o mana de ajutor. L-a trimis pe FIUL SAU - ESENTA DIVINA DIN MIRACOLUL CREATIEI, FIU DE DUMNEZEU, ca ultima solutie salvatoare.

Si a coborat FIUL LUI pe PAMANT si a trudit ca SPIRIT DE DUMNEZEU in trup de OM ca sa repare legatura cu CREATORUL. Si s-a straduit din greu pentru ca intre timp noi, copiii LUI, ne inmultiseram si devenisem rai. Demonii alegau in voie pe PAMANT imprietenindu-se usor cu orice copil de Dumnezeu. Si din porunca TATALUI, FIUL ne-a oferit lectii de iubire reamintindu-ne porunca initiala.Trebuia sa IUBIM ca sa fim placuti LUI.

In loc sa luam exemplu, noi, copiii am incurajat tradarea. Si FIUL LUI DUMNEZEU a suferit sacrificiul suprem, rastignirea. Nu avea nicio vina. Sau poate avea una.... TATAL LUI, TATAL nostru, ne-a iubit atat de mult pe noi, copiii, incat si-a sacrificat UNICUL FIU pentru a rascumpara greselile noastre.

Si a plecat trist in CER, la TATAL nostru lasandu-ne amintirea vie a existentei LUI pe PAMANT.
De ACOLO, de SUS ne vegheaza TREI: TATAL, FIUL si DUHUL SFANT.
Cine are ochii deschisi ii poate vedea!
Cine are auzul fin ii poate auzi!
Cine are sufletul curat ii poate simti!
TOTI sunt UNUL si forta lor se numeste IUBIRE. Caci ea este ”singura marinimoasa, rabdatoare, care nu face rau, nu doreste onoruri, indura totul, crede oricui, spera mereu si INVINGE!"

- OMULE, COPIL de DUMNEZEU, te rog, sfinteste-ti sufletul, inalta-ti spiritul si ridica ochii umezi catre CER, caci de acolo te priveste CREATORUL tau, si spune: TATA, TE IUBESC! FACA-SE VOIA TA, ORICARE AR FI ACEASTA!

CUM ÎNCEP OAMENII SĂ TRĂIASCĂ

(Povestea unui om)

Povestea mea e simpla... Demult voiam sa o scriu dar nu se implinise timpul. Sunt femeie, sotie si mama. Iubesc si respect pe Dumnezeu, Creatorul meu, Creatia Lui si Adevarul in Lumina Divina. Am un trecut si bineinteles greseli. Despre acest capitol vreau sa vorbesc ca, apoi, sa constientizez maretia Prezentului. Probabil cuvintele vor reusi doar intr-o anumita masura sa redea starea care mi-a marcat ultimii ani din viata.

Cu ceva timp in urma ne-am mutat intr-o casa minunata, intr-un loc verde asa cum mi-am dorit intotdeauna. Ar fi trebuit sa fiu fericita. Dar nu eram.... Aveam zile in care stateam in pat si credeam ca o sa mor. Nu era depresie. Era mult mai mult. Era o stare de epuizare fizica si intelectuala suprapusa cu trairea intensa a fiecarei clipe. Simteam ca totul scapa de sub control: timpul si spatiul parca imi declarasera razboi. Ma simteam suprasolicitata si hartuita de probleme si situatii care se succedau fara incetare. Simteam ca lupt impotriva mea pentru a ma distruge. Eram bantuita de diverse ispite. Traiam intr-o spaima cumplita. Spaima de mine, de ceilalti... Cand mi se ivea ocazia zaceam. Zaceam si voiam sa mor. Nimic nu ma mai motiva si mobiliza. Ma culpabilizam de orice. Am trait asa intre doua planuri cativa ani. Aveam uneori sentimentul ca altcineva imi traieste viata pentru ca paream absenta si decuplata. Asa cum spune un verset din Biblie, ”I se duce vestea ca traieste dar el e mort demult". Familia era de-a dreptul ingrijorata. Diagnostice diferite, vizite la terapeuti cu diverse capacitati extrasenzoriale au reusit sa ma bulverseze si mai mult.

Paralel, fara elan, la indemnul sotului ne-am afiliat unor grupuri care practicau diverse forme de magie divinatorie. Dar tot nu eram o prezenta activa in viata mea. Imi amintesc ca ma rugam permanent. Ma rugam sa-mi scoata Dumnezeu in cale oamenii care ma vor ajuta sa revin functional pe firul vietii si sa evoluez spiritual. Era singura rugaciune care-mi dadea puterea sa ma agat de ziua urmatoare. Eram constienta ca daca ceva spiritual, initiatic se va petrece in viata mea voi reusi sa reintru in planul fizic ca parte integranta din viata mea.

Pana intr-o zi, cand..... Sotul meu a intrat in casa cu un domn .... Dupa cateva vizite si conversatii din care nu intelegeam mare lucru, desi ma captivau am fost intrebata:
     - Mai, tu iubesti?
Socata bineinteles de o asemenea intrebare, am balbait ceva. Apoi glasul bland, dar ferm intreaba iarasi:
      - Mai, tu iubesti?
Ca intr-o secventa tragicomica intreb si eu:
      - Ce sa iubesc?
      - Cum ce? Sotul, copiii , totul....
Mi-a explicat apoi ca iubirea sincera, curata, intensa, dar fara atasament te purifica, te vindeca, te inalta.

Desi parea ca am inteles mesajul si promisesem ca voi incerca sa constientizez iubirea mea catre cei dragi ma simteam din ce in ce mai disperata, mai neajutorata si panicata de lupta mea contra evenimentelor zilei. Vizitele domnului profesor, ale carui cursuri de astrologie incepusem sa le frecventam, au continuat. Eram mai vioaie dar era doar o aparenta care nu avea cum sa scape ochiului avizat al domniei sale.

Si iata ca venind intr-o zi in vizita mi-a spus:
     - Vezi ca mie imi place cu miere si nuca multa! (era vorba despre coliva mea).
La alta vizita mi-a repetat acelasi lucru.

Am decis ca e un om rau daca are puterea sa-mi arunce in fata cu atata usurinta un posibil adevar. Acela a fost momentul decisiv. Din ura si din ambitie am hotarat sa nu-i fac pe plac. Am decis sa Traiesc. Si incet, incet, cu pasi marunti ca un om care invata iarasi sa mearga am inaintat pe un drum nou.... parca intr-o noua viata!  

M-am inscris in Programl de Evolutie Individuala sub indrumarea aceluiasi domn profesor.  Am inceput sa frecventez, impreuna cu sotul, sanctuarele din Muntii Orastiei, un loc sacru al strabunilor nostri, dacii. Sus, la Sarmisegetuza, am fost indrumata cum sa lucrez cu mine si cu corpurile mele.

Paralel participam la cursurile de Tehnici Spirituale unde am dobandit primele informatii despre mine ca entitate umana. La cursurile de Astrologie am descoperit cum arata pasaportul meu pentru aceasta viata, lectia pe care trebuie sa o invat in aceasta intrupare si ce trebuie sa repar din greselile pe care le-am facut candva.

In cadrul Programului de Evolutie Individuala m-am straduit sa lucrez in mod constant, constient, activ si cu implicare maxima. Trebuia sa-ti faci o evaluare obiectiva a defectelor si a problemelor de corectat si dupa ce le constientizezi sa te straduiesti sa te eliberezi de ele cu toata forta si energia pentru a reintra in circuitul vietii cu calitatea antonima.

Astfel ca o data pe luna mergeam la cetati. Prima oprire era la Manastirea Prislop unde stateam intr-o profunda stare de transa la mormant parintelui Arsenie Boca, Sfantul Ardealului si in pestera unde a trudit spiritual Sf Ioan de la Prislop. Dupa ce primeam binecuvantarea lor plina de har ne indreptam cu sufletele incarcate de Stare spre cetati.

Antrenamentul parea simplu. Sambata dimineata, primul traseu era la Sarmi. Acolo, dupa ce rugam Spiritele Elementare ale locului sa ne permita accesul in zona, intram in sanctuare si incepeam lucrul cu corpurile. Faceam ture. Multe ture. Efortul fizic ajuta fiinta noastra de lumina sa se elibereze de povara bine fixata pe corpul energetic si astral.

Intr-o liniste eterna, mangaiati de binecuvantarea Soarelui repetam in gand cu toata puterea interioara aceleasi cateva cuvinte: Ma eliberez de......, M-am eliberat de ..... Sunt.......Cu spatele catre sanctuar pentru a scoate defectul. Cu fata catre sanctuar pentru a introduce calitatea. Apoi ne asezam cuminti pe pietre si meditam. Statui tacute, ganditoare linistite si respectuoase fata de loc, fata de pietre si de Entitatile de Iubire si Lumina care ne asistau din alte planuri. Din timp in timp cate un cursant cerea discret explicatii domnului profesor care urmarea tacut si zambitor truda noastra umpland pagina dupa pagina intr-un caiet magic.

Dupa ce ne incarcam cu o Stare Divina plecam la pensiune unde impartaseam impresiile zilei. A doua zi mergeam la Costesti unde sanctuarele ne asteptau cu alte surprize. Am muncit mult la Sanctuarul Traumelor Sufletesti pt a-mi identifica problemele emotionale. Faceam, apoi, terapie individuala beneficiind de sustinerea E. L. I. pe care le invocam. Vedeta sanctuarelor era insa Sanctuarul Spiritelor Timpului, unde daca ti se permitea aveai acces la Biblioteca Akasha, putand sa vizionezi franturi din filmele altor intrupari ale spiritului tau.

Apoi tacuti si nostalgici dar plini cu Stare, atat cat puteau duce rezervoarele personale, plecam la drum lung spre casele noastre.

Si toate acestea le faceam luna de luna cu o frecventa constanta pentru a nu se pierde ce am dobandit. Cel mai greu mi se parea antrenamentul de iarna cand frigul imi cuprindea corpul pana la epuizare. Eram in final fericita, insa, ca de fiecare data ca am reusit sa-mi inving limitele mele biologice.

Cu timpul am inteles ca eram intr-o armonie deplina cu elementele naturii. Cand aparea grupul in poiana iesea soarele, pasarile ciripeau si vantul se oprea. Era semn ca Dumnezeu ofera ajutor copiilor lui care vin de la drum lung pentru a se face mai buni, mai toleranti, mai iubitori.

Greu, tare greu era acasa cand reintram in valtoarea sociala a zilei si trebuia prin efort personal si constient sa-ti pastrezi Starea in fata oricaror provocari. Aceasta, consider eu ca era proba de foc. Singur, fara ajutorul profesorului trebuia sa inveti sa supravietuiesti civilizat si iubitor tumultului urban! Si trebuia sa reusesti ca sa nu pierzi tot ce ai acumulat.

Astfel ca, incet dar constat, prin efort personal, cu constienta treaza, exersezi detasarea emotionala pentru a avea control asupra situatiei.

Apoi incerci ca orice decizie sa o iei cu Sufletul. El nu te tradeaza, nu te minte, nu incearca sa te controleze. El este sincer, curat si dezinterezat pentru ca este esenta divina.

Incet, incet am inceput sa simt efectele efortului meu personal. Imi era din ce in ce mai bine. Imi revenise optimismul, buna dispozitie si increderea in mine. Toate insa cu efort. Si trebuie inca multa stradanie de aici inainte. Sunt constienta ca drumul e lung, dar ce conteaza? Stiu ca acesta e drumul ! Simt ca Dumnezeu ma iubeste pentru ca m-a redat vietii ca femeie, mama si sotie.

DA, pot spune ca TRAIESC! Sunt eu, in VIATA mea, echilibrata, blanda, buna si iubitoare in deplina ARMONIE cu identitatea mea UMANA si DIVINA. Mi se intampla sa rad, sa cant, sa glumesc, sa fiu fericita! Intr-un cuvant.......TRAIESC!

 Si pentru toate acestea sunt RECUNOSCATOARE:

-          TATALUI CREATOR a carui iubire o simt in fiecare clipa

-          INALTELOR IERARHII SPIRITUALE ,ENTITATILOR DE IUBIRE SI LUMINA a caror prezenta o am permanent in jurul meu

-         SPIRITELOR ELEMENTARE ale locurilor, care m-au primit, m-au alintat, m-au purificat pentru a ma reda TATALUI meu in STARE

-          ERUDITULUI DOMN PROFESOR care a aparut in viata mea cand credeam ca nimeni si nimic nu ma va mai repune functional pe drumul vietii

-          FAMILIEI mele (SOTULUI si FETELOR) care mi-a cunoscut zbaterea si a inteles ca am nevoie disperata de ajutor, de DUMNEZEU

-          SPIRITULUI meu nobil care a luptat sa ma scoata din vibratia joasa in care simteam ca sunt captiva.

 

Cu respect,

Aceeasi Eu

Traieste intru Dumnezeu, Omule!

Dumnezeu este Totul si in Totul. Cuprins si Necuprins. Universul Vazut si Nevazut. Palpabil si Nepalpabil. Aici si Acolo! Acum si La Inceput.Spiritul lui Dumnezeu este si in tine, Omule! Tu esti parte din Creatia Sa. El este alaturi de Creatia Sa , alaturi de tine in orice clipa. Deci nu mai dispera strigand,, Unde esti tu , Doamne?" caci poate chiar in acea clipa te poarta in brate.

Dumnezeu este bun , bland , generos si spiritual. Nu vrea distrugerea ta ci inaltarea si desavarsirea ta spirituala, Omule! El te ajuta, te indruma si te sustine daca si tu vrei acest lucru. Este un parinte, doar este Tatal nostru, care isi calauzeste copiii pe drumul vietii. Daca asculti glasul Tatalui vei descoperi ca drumul este usor si placut daca indeplinesti doua conditii esentiale:1iti faci lectia de viata pentru care ai venit pe pamant si 2 faci voia divina. Tu insa te pierzi in hatisul vietii avand tendinta sa ignori ajutorul divin care ti se ofera.Iti sugerez sa te mai opresti din cand in cand si sa intrebi: Oare acesta e drumul cel bun?Tata,te rog ajuta-ma sa descopar urmatorul pas pt a face voia Ta! Cand drumul este lin , fara obstacole eate clar ca ne este permis accesul. Nu mai insista cand ti se ivesc piedici. Semnul este clar . Ai interdictie. Opreste-te si cere ajutor. Dumnezeu asteapta sa ti-l ofere.

Traim intr-o perioada cu profunde transformari spirituale. Desi aparent totul este la fel: pamantul se invarteste , soarele rasare si apune , ciclul vietii este acelasi, totusi in subtil se percep multe transformari. Daca tu, Omule, te-ai opri putin din agitatia zilei si ai respira profund de cateva ori si ai incerca sa asculti ciripitul pasarelelor vei vedea cu alti ochi verdele profund al frunzei ce ti-ar releva o alta lume. Este lumea adevarata care traieste in alta vibratie si care se bucura de raza binefacatoare a Soarelui si de binecuvantarea lui Dumnezeu.

Spune stop haosului si frustrarilor din viata ta si incearca sa traiesti simplu liber, natural, descatusat de norme si conveniente. Dumnezeu te vrea asa cum te-a creat: modest , simplu , bun , bland , empatizand cu toata Creatia Sa . Inalta-ti sufletul oferindu-i multumire, bucurie, fericire. Dar nu din placerile materiale , fizice sau comerciale! Dumnezeu te vrea curat la suflet, optimist si vesel. Aceasta ar trebui sa fie hrana sufletului tau, Omule!

Incearca sa te unesti cu natura pentru ca acolo l-a pus Creatorul pe Adam . Incearca sa fii tu Adam- ul modern . Si vei afla acolo raspunsurile la toate intrebarile tale. Asculta pasarile. Ciripitul lor iti confirma ca alegerea ta , indiferent de continut , este corecta. In adierea blanda a vantului si in susurul izvorului regasesti glasul lui Dumnezeu. Cauta-l pe Dumnezeu in natura. Acolo este cea mai inalta vibratie. Indragosteste-te de un arbore si spune-i lui povestea ta . Fii sigur ca te aude Dumnezeu. Mangaie iarba si roag-o sa transmute suferinta ta in Lumina Divina a Tatalui Creator. Poate ti se pare hazard! Invata sa te integrezi in natura si sa simti pulsul. Viata ta se va schimba. Vei simti ca Lumina , Iubirea si Energia Divina iti vor invada fiinta si viata. Vei putea trai intens si maxim acesta minune numita VIATA!

Construieste-ti viata cu si prin Creatorul tau ,Omule! El detine intelepciunea, si forta creatoare.In biblie se spune,,Dumnezeu l-a creat pe Om dupa chipul si asemanarea Sa". De ce sa nu gandim ca asemanarea reflecta calitatile pe care Tatal le-a transmis Omului? Si tu fiind fiu al Creatiei Sale ai aceste calitati. Invata sa le folosesti cu intelepciune si echilibru in mod constructiv si creator oricand se iveste ocazia. Ai in tine Scanteia Divina care asteapta sa-si reverse preaplinul asupra semenilor tai . Pune-ti in valoare aceste calitati cu modestia si sinceritatea unui suflet curat.Tatal, Creatorul, este multumit cand vede ca Omul respecta Legea pe care ne-a dat-o prin Fiul Sau Mult Iubit,, Iubeste-l pe fratele tau ca pe tine insuti" . Poti da slava lui Dumnezeu prin iubirea manifestata si creatoare pe care o arati aproapelui tau. Respectand Porunca Tatalui te faci demn de numele tau, Omule!

Esti binecuvantat ca te-ai nascut aici si acum ! Profita de sansa ce ti s-a oferit si indeplineste-ti cu responsabilitate lectia pentru care ai venit pe Pamant si fa tot posibilul sa traiesti constient in armonie divina cu tine si cu toata Creatia Tatalui.Fii o prezenta activa in viata ta dar decenta si discreta . Nu manipula oamenii , nu te lauda, nu te razbuna , nu face nimic demonstrativ sau ostentativ , nu astepta recompense si nu forta lucrurile. Ce este de la Dumnezeu vine calm , lin , discret si aduce armonie si echilibru in viata ta.

Daca accepti sa traiesti cu Dumnezeu si in Dumnezeu in Fiinta Lui De Lumina te rog permite-mi sa-ti dau cateva sfaturi. Dimineata , cand te trezesti poti face urmatoarea afirmatie: Dumnezeule, te rog , ajuta-ma astazi sa exprim , sa manifest si sa creez conform vointei Tale divine. Faca-se Voia Ta! Amin! O lumanare aprinsa insotita de un gand profund de identificare cu Divinitatea pot consfiinti rugamintea ta . Intreaga zi te vei centra pe idee,raportandu-te cat mai divin la toate provocarile zilei. Iti sugerez pastrarea unui nivel maaaare de constienta pentru a evalua corect orice situatie. Seara , la culcare nu uita sa multumesti Tatalui care ti-a fost alaturi intreaga zi si sa-l rogi inainte de a adormi ,, Doamne, manifest intentia de a a-mi pastra constienta treaza in timpul somnului si te rog sa ma insotesti acolo unde trebuie sa fiu in aceasta noapte!" Amin!

Nu uita ,Omule! Dumnezeu te vrea curat la suflet , sa judeci cu inima si sa traiesti o viata simpla aproape de natura unde vei regasi echilibrul si armonia Edenului. Acestea consider eu , un Om ca si tine , ca sunt ingredientele unui spirit uman Luminos.

Rog Lumina Lina a Sfintei Slave sa fie calauza pasilor Tai pe un DRUM DIVIN!

Dumnezeu sa te binecuvanteze, Omule!